neatza din nou :)

Articolul trecut e scris Duminica, 4 Martie insa este modificat astazi.., blogspot-ul induce in eroare. Neatza din nou cum spune si titlul, este 10:29, ma aflu in living, singur, uitandu-ma la asa zisele programe de muzica (infecte si imbecile dupa opinia mea) dar tot oscilez intre ele gasind piese acceptabile - pana si ultima reduta, VH1 din cate cunosc, a fost scos si pe frecventa introdus ceva romanesc cu alura straina.
Am o cana de cafea langa mine si ma tot gandesc incotro cu blog-ul asta., nici nu stiu exact, stiu doar ca vreau sa scriu despre tot si nimic, vreau sa fiu citit si mai ales vreau sa fiu provocat la discutii cu commenturile voastre si de ce nu, asa cum am amintit, chiar si pe mess.
Am 25 de ani si uneori tara asta, cu tot ce se intampla in ea, imi pune capac si stiu de unde gustul amar atunci cand ma trezesc dar daca pentru mine e asa nu vreau sa ma gandesc la cei mai mari ca mine.., gandindu-ma la cei mai mici as fi tentat sa ii rog sa se schimbe, sa se autoeduce si in nici un caz sa nu faca gresala sa plece peste hotare.
Cand plecatul incepe sa devina exod putem spune atat "Ultima sa stinga lumina".., dar stii, nu concep acest lucru, avem o tara sublima pot spune, e otravita de cine nu trebuie dar de ce ne-ar face asta sa avem o zi proasta?, da, sunt stopuri puse aiurea, sunt taxe puse si mai aiurea, e aglomeratie, e agitatie, e tot calupul de stres pe care il ai in cap cand citesti asta dar dincolo de orice e ceva ce as numi "viata", asta e spiritul nostru, al celor de aici (nu vb de parlamentari, miliardari etc), injuram, ne suparam, suntem sictiriti dar parca tot stresul asta e o provocare continua, parca am fi intr-o continua mizerie din care stim ca trebuie sa iesim.
Iar daca nu apelam la metode neortodoxe acest drum e posibil sa devina lungut bine si astfel la final contatam ca altfel nu am fi apreciat totul la fel daca am fi ajuns altfel in punctul final, sau poate vorbesc tampenii si imi place sa vad partea roz, tu ce crezi, stam aici sa infruntam nebuniile sau e de plecat?, cum iti vezi tu viata aici, vei fi cineva sau abia astepti sa iti vinzi timpul pe bani?


ma inclin,
Bogdan

Neatza

Salut! Sau Buna!, nu stiu exact.., eu sunt Bogdan, incantat de cunostiinta, oricine ai fi :), este 02:17 dimineatza.., sunt alaturi de femeia care a hotarat sa fie alaturi de mine pana la sfarsit si alaturi de un prieten vechi. E poate singurul moment in care am internet in fata si nu stiu pe ce site sa ma duc, adica incerc de mai bine de o zi.., chiar mai mult, sa gasesc o adresa care sa ma hraneasca sis pre surprinderea mea nu o gasesc.

Am incercat site-uri de dezvoltare personala, am incercat site-uri de profil.., am incercat cam tot si toate astea m-au condus spre a scrie. Nu stiu de ce dar simt nevoia sa scriu, sunt inconjurat de atatea, acum ascultam muzica (nu uita de cele 2 pers cu care sunt), suntem in living, la o masa rotunda, fiecare cu laptopul lui.., si sincer iti spun, probabil ca si tine, sunt oboist.., oboist sa ratacesc pe net fara sa gasesc ceva sincer, ceva adevrat izvorat din o alta nevoie decat aceea unor venituri immediate sau mai putin immediate.

M-am saturat de oameni care sa imi spun ace trebuie sa fac, cum trebuie sa fac, cum trebuie sa fiu.., tot felul de dubiosi care au descoperit netul, blogul, si implicit puterea unui site si au inceput sa toarne cu convingerea ca pot educa si mai mult.., ca sunt capabili si au pregatirea necesara. Tot ceea ce trebuie sa stie orice persoana, pana a se lasa angrenata in aceste scheme complicate, ar fi urmatorul lucru: tot ceea ce urmeaza sa auda/citeasca se afla deja in ea, trebuie doar sa acceseze, atat tot.

Mai mult, ma infurie cand ajung in stari de genul pentru ca nimic nu mai face sens.., si aici ajung intr-o alta importanta dilemma, necesitatea fizica de a face diverse lucruri, de ani buni am devenit atat de obisnuiti cu tot soiul de gadgeturi incat a devenit o totala anormalitate sa mai scrii ceva.., daca totusi vrei sa o faci sigur vei auzi pe cineva revoltat care va spune: “Foloseste Word”.

Eu personal sunt artist si de ani incerc sa ma adaptez la acest mediu virtual dar imi dau seama, acum mai mult ca oricand, ca acest lucru este cu neputinta.., cum as putea eu sculpta pe calculator?, 3d Max?, Maya sau pur si simplu imi iau laptopul la cioplit?.., cum sa pictez?.., folosesc Paint?.., unde e rush-ul, unde e emotia, unde e mirosul.., unde e forta creatoare?.., si mai ales unde este creatia ce sta la baza?.., zace ascunsa in siruri de 0 si 1?, eu unul nu cred in asta.., recunosc ca o cladire se construieste aproape imediat in Archicad, Revit etc dar totusi, aici am ajuns?.., asta e raspunsul final?, dupa sute si mii de ani de creatie practica am ajunsem sa ne jucam cu 0 si 1?

Iti spun sincer ca nu sunt de accord, adica chiar am incercat dar eu unul nu pot si nu stiu persoana normala care sa poata, ok, inteleg proiecte si teme obligatorii etc dare u cred ca totul incepe pe foaie, de acolo ajunge in mediul virtual. Eu unul am ajuns in starea aceasta mare parte si datorita acestui lucru, cand eram mic nu exista zi in care san u imi aduc creativitatea in planul real.., acum, acum deschid laptopul de dimineatza si formele se desfasoara instant in fata ochilor mei dar mainile mele plang sa simta, sa creeze, sa dea forma neformei

Tu ce zici?.., tu cum te intelegi cu zecimalele?

Atat pentru acum, e ceva ce te framanta?.., daca da.., si stiu ca da da-mi de stire, lasa un comment si acel ceva poate deveni viitorul meu subiect aici pe blog. Te astept de asemenea sa vb si pe mess daca ai vreme: sasu_bogdan2009. Neatza!