While the Earth sleeps

Peter Gabriel si Deep Forest au creat o melodie impresionanta, cei care o cunosc stiu despre ce vb, cei care nu va rog sa ascultati.. cu mare atentie piesa. Majoritatea cuvintelor sunt de neinteles sau poate de inteles pt cei ce stiu limbi extrem de rare.., in fine, ideea e ca as vrea sa asculti aceasta piesa si sa faci un exercitiu mental: imagineaza-ti exact asta, imagineaza-ti ca pamantul doarme :).., si imagineaza-ti ca el se trezeste o data cu primii oameni care se trezesc, gandeste-te cat de minunat si cat de binecuvantat esti sa traiesti pe o planeta atat de frumoasa.
De ce vreau sa faci asta?, pentru ca vreau sa stiu ca iti intelegi rolul aici, dincolo de viata saraca sau bogata pe care o ai, dincolo de ambitia sau lipsa ei care te marcheaza TU influentezi lucrurile numai prin simplul fapt ca esti aici. Este un rol pe care deseori il uitam, tu, eu, noi, suntem aici sa aducem bogatie si belsug unei planete care ne-a oferit deja prea mult, rolul nostru aici este acela de a crea si a continua sa prosperam prin armonie. De fiecare data cand ascult piesa asta imi aduc aminte de rolul meu si m-am gandit sa iti creez si tie aceasta asociere.., in esenta, cam tot ce vreau sa iti spun e simplu: nu ai dreptul sa fi posomorat de dimineatza cand te trezesti sau in timpul zilei cand seful te critica.., tu ai deja un rol maretz aici, pe batranul pamant.., nu te pune niciodata mai prejos de el si nu lasa pe nimeni, pe absolut nimeni sa o faca. Manifesta libertatea si iubirea ce o simti in lucruri creative si in lucruri care nu includ angajamente., Pamantul te vrea liber, asa ai fost creat si orice alterare a acestei conditii duce la dereglari psihice, fizice grave (si nu glumesc).
Obisnuieste-te sa asculti aceasta piesa macar o data la saptamana si incearca sa iti dai seama unde este locul tau in imensul puzzle al omenirii?, ce ai putea tu face astfel incat sa te eliberezi de griji, probleme facand ceea ce iti place si ceea ce implicit, sigur stii sa faci.
Daca vrei, te invit pe mess sa detaliem mai multe, sasu_bogdan2009.
Ma inclin.

infinitul din noi

La baza suntem fiinte de lumina.., venite aici sa se murdareasca in mocirla creata de societate. Initial Pamantul era un paradis si acum, mai ales aici, in Romania, pe alocuri inca ma este. Problema omului modern este ca a uitat sa mai traiasca dupa legile naturii. Si tocmai din cauza aceasta se duce totul naibii. Ne nastem parca programati pe un rush anume, sa ajungem undeva, sa facem ceva.., unii dintre noi au noroc si raman in lumina si creeaza la randul lor lumina, altii, mai putin norocosi, nu reusesc sa se inteleaga cu lumina si creeaza intuneric.., mai sunt si convertitii (de ambele tabere) si mai sunt si aceia care au parte de cel mai mult stres: cei de la jumate si stii care e culmea, si tu, si noi marea majoritate suntem la jumate, insasi faptul ca suntem om ne pozitioneaza direct la jumate.
Ideea si esenta este fata de care extrema suntem mai apropiati. Si asta este foarte important dar si aici revin la vorbele geniale ale lu nenea Einstein: "Totul e relativ".., daca la scoala/facultate/job iti bati joc de cineva si acasa cand vi dai ceva bani unui cersetor asta nu te face cu nimic un om mai bun. Sunt momentan cand fiecare din noi e fie bun, fie rau dar cu riscul de a ma repeta, depinde ce ne defineste.
Personal, din apropierea de lumina am dobandit mici cadouri, pot simti anumite lucruri fara sa am nevoie de dovezi.., pot crea cu usurinta, pot vedea oamenii asa cum sunt fara sa trebuiasca sa petrec mult timp cu ei. Au fost si clipe cand negam existenta multor lucruri si puneam la indoiala mai totul si atunci stiu cel mai bine ca eram in totala orbire.
Momentul unei adevarate revelatii daca imi permiti a fost atunci cand iubirea a crescut si s-a manifestat la valori maxime in viata si inima mea. Alaturi de persoana alturi de care in curand am sa fac 2 ani de casatorie am reusit sa fiu intr-atat de productiv cat nu am fost nicicand pana in ea. Adevarat ca momentele tensionate ard mai rau ca orice foc si poate uneori suntem copii dar am ajuns sa inteleg ca dragostea in forma ei pura este navalnica.., este infuzie de libertate absoluta si implicit, trebuie sa ii accept si reversul dar toate momentele, mai ales cele urate, sunt benefice reimprospatarii si evolutiei.
Nu stiu cum gandesti tu si cum vezi faza cu iubirea (e posibil sa fi suferit, e posibil sa nu fi suferit) insa niciodata nu am inteles cum poti sa crezi ca te poti feri de focul ei. Am auzit oameni care au grija de cine se indragostesc.., sau oameni care au o adevarata "fisa tehnica" a persoanei cu care vor sa fie si de care sunt sigur ca vor fi indragostiti atunci cand o vor vedea/intalni. Adevarul este ca nu e deloc asa iar daca asta se intampla iubirea de acolo ajunge fie fortata, fie iluzorie, fie in prea putine cazuri adevarata.
Pentru mine si dupa cum am mai citit, vazut, auzit, iubirea este cel mai nerational lucru.., iubirea nu are nimic de a face cu gandirea, cu planificarea s a m d.., iubirea are de a face cu sufletul/inima. Si pentru mine, si daca te gandesti un pic in trecut, sunt sigur ca si pentru tine.., cum spuneam, pentru mine inima a generat cele mai bune rapsunsuri.., sunt aici pentru ca in cele mai multe cazuri mi-am ascultat inima.., daca as fi ascultat de ratiune probabil ca inca eram un burlac frustrat care nu contenea sa se laude cat de dorit este el de femei dar de fapt mintea cu nerusinare.
Niciodata nu am fost un adevarat sex symbol pentru fete/femei insa am mizat pe un lucru vital si anume pe acela ca trebuie sa existe un moment cand voi fi placut si voi place la randul meu persoana potrivita (nu gandi ca acest post este un elogiu adus dragostei, vb de fapte si lucruri din lumea asta, nu de basme), si asa a fost.

Nu ma intreba de ce azi am vorbit de iubire, ma asezasem cu alt scop in fata unui nou post dar se pare ca inima a cerut ratiunii altceva, si anume ce citesti tu acum. Sper sa iti placa si sper sa ma insotesti in calatoria asta, sunt multe de spus si vreau sa ma asigur ca voi spune destule.

neatza din nou :)

Articolul trecut e scris Duminica, 4 Martie insa este modificat astazi.., blogspot-ul induce in eroare. Neatza din nou cum spune si titlul, este 10:29, ma aflu in living, singur, uitandu-ma la asa zisele programe de muzica (infecte si imbecile dupa opinia mea) dar tot oscilez intre ele gasind piese acceptabile - pana si ultima reduta, VH1 din cate cunosc, a fost scos si pe frecventa introdus ceva romanesc cu alura straina.
Am o cana de cafea langa mine si ma tot gandesc incotro cu blog-ul asta., nici nu stiu exact, stiu doar ca vreau sa scriu despre tot si nimic, vreau sa fiu citit si mai ales vreau sa fiu provocat la discutii cu commenturile voastre si de ce nu, asa cum am amintit, chiar si pe mess.
Am 25 de ani si uneori tara asta, cu tot ce se intampla in ea, imi pune capac si stiu de unde gustul amar atunci cand ma trezesc dar daca pentru mine e asa nu vreau sa ma gandesc la cei mai mari ca mine.., gandindu-ma la cei mai mici as fi tentat sa ii rog sa se schimbe, sa se autoeduce si in nici un caz sa nu faca gresala sa plece peste hotare.
Cand plecatul incepe sa devina exod putem spune atat "Ultima sa stinga lumina".., dar stii, nu concep acest lucru, avem o tara sublima pot spune, e otravita de cine nu trebuie dar de ce ne-ar face asta sa avem o zi proasta?, da, sunt stopuri puse aiurea, sunt taxe puse si mai aiurea, e aglomeratie, e agitatie, e tot calupul de stres pe care il ai in cap cand citesti asta dar dincolo de orice e ceva ce as numi "viata", asta e spiritul nostru, al celor de aici (nu vb de parlamentari, miliardari etc), injuram, ne suparam, suntem sictiriti dar parca tot stresul asta e o provocare continua, parca am fi intr-o continua mizerie din care stim ca trebuie sa iesim.
Iar daca nu apelam la metode neortodoxe acest drum e posibil sa devina lungut bine si astfel la final contatam ca altfel nu am fi apreciat totul la fel daca am fi ajuns altfel in punctul final, sau poate vorbesc tampenii si imi place sa vad partea roz, tu ce crezi, stam aici sa infruntam nebuniile sau e de plecat?, cum iti vezi tu viata aici, vei fi cineva sau abia astepti sa iti vinzi timpul pe bani?


ma inclin,
Bogdan

Neatza

Salut! Sau Buna!, nu stiu exact.., eu sunt Bogdan, incantat de cunostiinta, oricine ai fi :), este 02:17 dimineatza.., sunt alaturi de femeia care a hotarat sa fie alaturi de mine pana la sfarsit si alaturi de un prieten vechi. E poate singurul moment in care am internet in fata si nu stiu pe ce site sa ma duc, adica incerc de mai bine de o zi.., chiar mai mult, sa gasesc o adresa care sa ma hraneasca sis pre surprinderea mea nu o gasesc.

Am incercat site-uri de dezvoltare personala, am incercat site-uri de profil.., am incercat cam tot si toate astea m-au condus spre a scrie. Nu stiu de ce dar simt nevoia sa scriu, sunt inconjurat de atatea, acum ascultam muzica (nu uita de cele 2 pers cu care sunt), suntem in living, la o masa rotunda, fiecare cu laptopul lui.., si sincer iti spun, probabil ca si tine, sunt oboist.., oboist sa ratacesc pe net fara sa gasesc ceva sincer, ceva adevrat izvorat din o alta nevoie decat aceea unor venituri immediate sau mai putin immediate.

M-am saturat de oameni care sa imi spun ace trebuie sa fac, cum trebuie sa fac, cum trebuie sa fiu.., tot felul de dubiosi care au descoperit netul, blogul, si implicit puterea unui site si au inceput sa toarne cu convingerea ca pot educa si mai mult.., ca sunt capabili si au pregatirea necesara. Tot ceea ce trebuie sa stie orice persoana, pana a se lasa angrenata in aceste scheme complicate, ar fi urmatorul lucru: tot ceea ce urmeaza sa auda/citeasca se afla deja in ea, trebuie doar sa acceseze, atat tot.

Mai mult, ma infurie cand ajung in stari de genul pentru ca nimic nu mai face sens.., si aici ajung intr-o alta importanta dilemma, necesitatea fizica de a face diverse lucruri, de ani buni am devenit atat de obisnuiti cu tot soiul de gadgeturi incat a devenit o totala anormalitate sa mai scrii ceva.., daca totusi vrei sa o faci sigur vei auzi pe cineva revoltat care va spune: “Foloseste Word”.

Eu personal sunt artist si de ani incerc sa ma adaptez la acest mediu virtual dar imi dau seama, acum mai mult ca oricand, ca acest lucru este cu neputinta.., cum as putea eu sculpta pe calculator?, 3d Max?, Maya sau pur si simplu imi iau laptopul la cioplit?.., cum sa pictez?.., folosesc Paint?.., unde e rush-ul, unde e emotia, unde e mirosul.., unde e forta creatoare?.., si mai ales unde este creatia ce sta la baza?.., zace ascunsa in siruri de 0 si 1?, eu unul nu cred in asta.., recunosc ca o cladire se construieste aproape imediat in Archicad, Revit etc dar totusi, aici am ajuns?.., asta e raspunsul final?, dupa sute si mii de ani de creatie practica am ajunsem sa ne jucam cu 0 si 1?

Iti spun sincer ca nu sunt de accord, adica chiar am incercat dar eu unul nu pot si nu stiu persoana normala care sa poata, ok, inteleg proiecte si teme obligatorii etc dare u cred ca totul incepe pe foaie, de acolo ajunge in mediul virtual. Eu unul am ajuns in starea aceasta mare parte si datorita acestui lucru, cand eram mic nu exista zi in care san u imi aduc creativitatea in planul real.., acum, acum deschid laptopul de dimineatza si formele se desfasoara instant in fata ochilor mei dar mainile mele plang sa simta, sa creeze, sa dea forma neformei

Tu ce zici?.., tu cum te intelegi cu zecimalele?

Atat pentru acum, e ceva ce te framanta?.., daca da.., si stiu ca da da-mi de stire, lasa un comment si acel ceva poate deveni viitorul meu subiect aici pe blog. Te astept de asemenea sa vb si pe mess daca ai vreme: sasu_bogdan2009. Neatza!